Indrumari Slujba de Inviere Parohia Getafe 2020

Episcopia Ortodoxa Romana a Spaniei si Portugaliei
Parohia Ortodoxa Romana Sfantul Nicodim de la Tismana
GETAFE

email: Esta dirección de correo electrónico está protegida contra spambots. Usted necesita tener Javascript activado para poder verla.
tel: 633 740 067 Pr. Cristian Mihail Deac

Prohodul Domnului

Episcopia Ortodoxa Romana a Spaniei si Portugaliei
Parohia Ortodoxa Romana Sfantul Nicodim de la Tismana
GETAFE

Prohodul Domnului

Starea întâi

• În mormânt, Viaţă,

Pus ai fost, Hristoase, 

Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,  Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

• Dar cum mori, Viaţă, Şi cum şezi în mormânt ? Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti  Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?
• Te mărim pe Tine,

Iisuse Doamne, 

Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,  Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.

• Cel ce-ai pus pământul

Cu măsuri, Hristoase, 

Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule,  Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.

• Iisuse al meu, Împărat a toate,

De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu? Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.

• Stăpânul a toate

Mort se vede acum 

Şi deşertătorul gropilor celor morţi  Se încuie-n groapă nouă ca un om.

• În mormânt, Viaţă,

Pus ai fost, Hristoase, 

Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut  Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.

• Cu cei răi, Hristoase,

Ca un răufăcător 

Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi  Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.

• Mai frumos cu chipul

Decât oamenii toţi, 

Ca un om se vede mort şi fără de chip,  Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.

• Iadul cum va răbda

Intrarea Ta, Doamne, 

Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se,  De-a luminii Tale fulgere orbind ?

• Dulcea mea lumină

Şi mântuitoare, 

Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns?  O, răbdare de nespus şi negrăit!

• Nici lumea de duhuri

Nu pricepe, Doamne, 

Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti  Taina îngropării Tale, neştiind.

• O, minuni străine! O, ce lucruri nouă!

Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort,  Îngropat de mâinile lui Iosif.

• În mormânt ai apus,

Dar de-al Tatălui sân 

Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu.  Acest lucru e străin şi nefiresc!

• Întreaga făptură Recunoaşte-n Tine:

Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer,  Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu!

• Tu-n mormânt fiind pus

Ziditor Hristoase, 

Temelia iadului s-a cutremurat  Şi-ale  morţilor morminte s-au  deschis.

• Cela ce în palmă Tot pământul ţine.

Sub pământ acum cu trupul Se află mort,  Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.

• Din stricare, Doamne,

Viaţa mea o ridici; 

Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorât  Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.

• Ca lumina-n sfeşnic,

Se ascunde acum 

Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului  Şi din iad goneşte întunericul.

• Mulţimea de oştiri, Cea duhovnicească,

Împreună cu Iosif şi Nicodim  Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.

• Murind Tu de voie,

În mormânt ai fost pus; 

Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,  De amara mea greşeală m-ai scăpat.

• S-a schimbat făptura

Prin a Tale patimi, 

Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt,   Ţiitor a toate cunoscându-Te.

• Luând în pântece

A vieţii Piatră, 

Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat  Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit. 

• În mormânt nou Te-au pus, Înnoind, Hristoase,

Firea oamenilor, prin învierea Ta, 

După cum se cade unui Dumnezeu.

• Pe pământ ai venit, Pe Adam să-l mântui.

Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorât;  Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.

• Pământul de frică

S-a mişcat, Cuvinte,  Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns,  Apunând a Ta lumină sub pământ.

• Ca un om, ai murit

De-a Ta voie, Doamne; 

Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat  Şi din întunericul păcatelor.

• Vărsând râu de lacrimi Peste Tine, Doamne,

Cea Curată, ca o maică, a glăsuit: 

„Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu?”

• Ca grăuntul de grâu,

Ce-ncolţeşte-n pământ,  Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,  Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.

• Sub pământ Te-ai ascuns

Ca un soare, acum, 

Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit;  Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit!

• Cum ascunde luna

Faţa sa de soare, 

Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum,  Cel ce prin trupească moarte ai apus.

• Iisus, Viaţa,

Gustând moartea acum, 

Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit  Şi viaţa tuturor le-a dăruit.

• Pe întâiul Adam,

Prin păcat omorât, 

La viaţă ridicându-l cu moartea Ta,  Adam nou în trup Te-ai arătat acum.

• Cereştile cete,

Mort întins, pentru noi, 

Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat  Şi cu aripile s-au acoperit.

• Pogorându-Te mort,

De pe lemn, Cuvinte, 

Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;  Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !

• Bucurie, Doamne,

Fiind îngerilor,

Întristare lor acum le-ai pricinuit, 

Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.

• Suind Tu pe cruce,

Împreună-ai suit 

Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,  Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.

• Ca un leu, Tu, Doamne,

Adormind cu trupul, 

Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,  Lepădând şi bătrâneţea trupului.

• Cela ce din coasta

Lui Adam cel dintâi 

Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns  Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.

• Se-njunghia-n taină

Mai-nainte mielul, 

Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti,  Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.

• Cine dar va spune Chipul groaznic şi nou?

Cel ce stăpâneşte toate făpturile  Pătimeşte azi şi moare pentru noi.

• Cuprinzându-i spaima, Au strigat îngerii:

„Cum Se vede mort Stăpânul vieţii 

Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu?”

• Din coasta Ta, Doamne,

Cea însuliţată, 

Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta,  Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.

• Răstignit pe cruce,

Ai chemat pe oameni,  Iar curată coasta Ta împungându-se,  Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.

• Cel cu chip cuvios

Te găteşte-ngrozit 

Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,  De-ngroparea Ta înfricoşându-se.

• Sub pământ, de voie,

Pogorând ca un mort, 

Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer  Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

• Deşi Te-ai văzut mort,

Dar eşti viu Dumnezeu  Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer,  Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

• Deşi Te-ai văzut mort,

Dar eşti viu Dumnezeu 

Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi,  Omorând de tot pe-al meu omorâtor.

• O, ce bucurie,

Ce dulceaţă multă, 

A fost ceea ce-a umplut pe toţi cei din iad,  Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.

• Îngroparea-Ţi laud,

Patimilor mă-nchin;  Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,  Prin care de patimi am fost dezlegat.

• Asupra Ta, Doamne,

Sabie-au ascuţit 

Şi-a puternicului sabie s-a tocit,  Iar cea din Eden se biruieşte-acum.

• Văzând mieluşeaua

Pe-al său Miel înjunghiat, Doborâtă de dureri striga şi-ndemna  Ca şi turma să se tânguie cu ea.

• În mormânt de Te-ngropi, Şi în iad de pogori,

Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat  Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.

• De-a Ta voie, Doamne,

Pogorând sub pământ,  Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat  Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.

• Unul din Treime,

Cu trupul, pentru noi,  Defăimată moarte rabdă, binevoind;  Se cutremură şi soare şi pământ.

• Ca un vinovat, stă

Cel Preadrept la Pilat  Şi la moartea cea nedreaptă e osândit  Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.

• Plăsmuind pe Adam

Din pământ, cu mâna, 

Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup  Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.

• Ascultând, Cuvinte,

De al Tău Părinte, 

Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorât,  Înviind tot neamul muritorilor.

• „Vai, Lumina lumii! Vai, a mea Lumină!

O, lisuse-al meu! O, Fiule preadorit!”  Cu amar, striga Fecioara şi jelea.

• Vino, necurate,

Ucigaş ucenic, 

Şi pricina răutăţii arată-mi-o: 

Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi?

• Iubitor de oameni

Te prefaci, nebune, 

Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule,  Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.

• Cu ce preţ ai vândut

Sfântul Mir cel ceresc ? 

Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat? 

Nebunie-aflaşi, prea blestemat satan!

• De iubeşti pe săraci,

Şi mâhnit eşti de mir 

Ce se varsă, curăţind suflet păcătos,  Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi?

• „O, Cuvinte, Doamne,

A mea bucurie, 

Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda?  Mi se rupe inima ca unei maici”.

• „Cine-mi va da lacrimi

Şi izvor nesecat, 

Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu?”  A strigat Fecioara, Maica Domnului.

• O, munţi şi vâlcele

Şi mulţimi de oameni,  Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi  Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc!

• „Când am să Te mai văd,

Veşnică Lumină,  Bucuria şi dulceaţa sufletului?”,  A strigat Fecioara, tânguindu-se.

• Deşi ca o piatră,

Tare şi tăioasă, 

Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât  Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.

• Ca dintr-o fântână,

Din îndoitul râu, 

Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm   Şi viaţa veşnică o moştenim.

• Voind Tu, Cuvinte,

 În mormânt Te-ai văzut; 

 Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus,   Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.

• Te cântăm, Cuvinte,

Doamne al tuturor, 

Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt 

Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.

• Fericimu-Te toţi,

Maica lui Dumnezeu, 

Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim  A  Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.

• În mormânt, Viaţă,

Pus ai fost, Hristoase, 

Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti  Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

Starea a doua

• Cuvine-se, dar,

Săcădem Ia Tine, Ziditorul,  Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins,  Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.

• Cuvine-se, dar,

Să-Ţi dăm slava-a toate Ziditorul,  Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta,  Şi din stricăciune toţi ne-am izbăvit.       

• Soarele-a apus

Iar pământul s-a clătit, Cuvinte,  Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos,  Şi cu trupul în mormânt punându-Te.

• Somn învietor

În mormânt dormind, Hristoase Doamne,  Din cel greu somn al păcatului ai sculat  Întreg neamul omenesc cel păcătos.

• „Una-ntre femei

Te-am născut Fiu, fără de durere; 

Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”,  Cea curată, mult jelindu-se, zicea.

• Sus văzându-Te,

 De Părinte nedespărţit, Doamne,  Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind,  Serafimii s-au înfricoşat acum.

• Răstignindu-Te,

S-a rupt tâmpla templului prin mijloc  Şi şi-ascund luminătorii lumina lor, 

Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te.

• Cela ce cu-n semn

A făcut la început pământul, 

Azi apune sub pământ, ca un muritor;  Îngrozeşte-te de-aceasta, cerule!

• Sub pământ apui

Cela ce-ai făcut pe om cu mâna,  Ca pe oameni să-i înalţi din căderea lor,  Cu puterea Ta atotputernică.

• Veniţi să cântăm

 Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale, 

 Ca femeile, ce mir au adus atunci, 

 S-auzim cu ele: „Bucuraţi-vă !”

• Cu adevărat,

 Nesecat Mir eşti, Cuvinte Doamne;

 Pentru-aceea şi femeile mir Ţi-aduc,   Celui viu, ca unui mort şi îngropat.

• Cu-ngroparea Ta

Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase, 

Şi cu moartea Ta pe moarte ai omorât,  Şi din stricăciune lumea mântuieşti.

• Râu de viaţă eşti

 Ce din Tatăl curgi, Înţelepciune,   Iar în groapă apunând, viaţă dăruieşti,   Celor din adâncurile iadului.

• „Ca să înnoiesc

 Firea oamenilor cea zdrobită,  

 Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind;   Deci, jelind, nu-ţi bate pieptul, Maica Mea”.

• Sub pământ apui,

Cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii, 

Şi pe morţi i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu,  Alungând din iad tot întunericul.

• Bob cu două firi:

Dătătorul de viaţă, astăzi,  În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă;  Răsărind El iar, lumea va bucura.

• S-a temut Adam,

 Dumnezeu umblând în rai, atuncea, 

 Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad;   Căci căzând atunci, acum s-a ridicat.

• Maica Ta acum

 Varsă râuri de lacrimi, Hristoase, 

Şi-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: 

 „Înviază, Fiule, precum ai spus!”

• Iosif Te-a ascuns,

Cu evlavie, în groapă nouă;  Şi cântări dumnezeieşti, de-ngroparea Ta,  Ţi-a cântat, cu lacrimi împletindu-le.

• Doamne, Maica Ta,

Pironit văzându-Te pe cruce, De amară întristare, sufletul ei S-a pătruns de cuie şi de sabie.

• Maica Ta, văzând

Adăparea Ta cu fiere, Doamne, 

 Cel ce eşti dulceaţa lumii noastre întregi,   Faţa ei cu-amare lacrămi a udat.

• „Rău m-am întristat

Şi rărunchii mi se rup, Cuvinte, 

Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”,  Zis-a Preacurata, tânguindu-se.

• „Cum am să-Ţi închid

 Ochii dulci şi-ale Tale buze, Doamne,   Şi cum dar ca pe un mort Te voi îngropa?”,   losif a strigat, înfiorându-se.

• Jalnice cântări

 Iosif şi cu Nicodim cântă 

 Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt   Şi cu dânşii cântă cetele cereşti.

• Sub pământ apui

Tu, Hristoase, Soare al dreptăţii; 

Deci şi buna, Maica Ta, care Te-a născut,  De dureri se stinge, nevăzându-Te.

• Iadul s-a-ngrozit

Dătătorule de viaţă, Doamne, Când prădată şi-a văzut bogăţia lui Şi-nviaţi pe morţii cei legaţi din veac.

• Soare luminos

După noapte străluceşte, Doamne; 

Iar Tu, după moartea Ta, străluceşti mai mult,  Înviind din groapă ca un Dumnezeu.

• Ziditorule,

 Primindu-Te în sân pământul   S-a clătit de frica Ta, Preaputernice,   Şi pe morţi cutremurul i-a deşteptat.

• O, Hristoase-al meu !

Iosif şi Nicodim cu miruri,

Într-un chip deosebit, acum Te gătesc

Strigând: „O, pământe-nfricoşează-te !”

• Doamne, ai apus

 Şi cu Tine-a soarelui lumină; 

 Iar făptura de cutremur cuprins-a fost,   Făcător al tuturor vestindu-Te.

• Piatra cea din unghi

O acoperă piatra tăiată 

Şi pe Domnu-L pune-n groapă un muritor.  Înfioară-te, de-acum, pământule!

• „Vezi-ne aici:

 Ucenicul cel iubit şi Maica,   Şi cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”,   A strigat Curata, cu amar plângând.

• Nici chip ai avut,

Nici frum’seţe, când pătimeai, Doamne;  Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat,  Şi cu sfinte raze ne-ai împodobit.

• Ai apus în trup,

 Sub pământ, nestinsule Luceafăr;   Şi aceasta neputând vedea soarele,   În amiază-zi el s-a întunecat.

• Luna, soarele

 Se întunecă-mpreună, Doamne, 

 Şi robi binevoitori Ţi s-au arătat   Şi în mantii negre s-au înveşmântat.

• „Chiar de-ai şi murit,

 Dar sutaşul Dumnezeu Te ştie;   Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu,   Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip.

• A dormit Adam

Şi din coasta lui-’şi scoase moarte; 

Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,  Lumii viaţă izvorăşti din coasta Ta.

• Ai dormit puţin

Şi-ai dat viaţă celor morţi, Hristoase,  Şi-nviind ai înviat pe cei adormiţi,  Ce-adormiseră din veacuri, Bunule.

• De ai şi murit,

 Dar ai dat vinul de mântuire, 

 Viţă, care izvorăşti viaţă tuturor;   Patima şi crucea Ta Ţi le slăvesc.

• Cum au suferit

Cereştile cete îndrăzneala  Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule,  Când Te văd gol, sângerat şi osândit?

• În batjocură

Tu îmbraci pe Împodobitorul, 

Care cerul a-ntărit şi-a împodobit  Tot pământul, într-un chip preaminunat.

• Ca un pelican,

Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte; 

Şi-ai dat viaţă l-ai Tăi fii, care au murit,  Răspândind asupra lor izvoare vii.

• Oarecând Navi,

Opri soarele, zdrobind duşmanii; 

Iar Tu, Soare, ascunzându-Ţi lumina Ta,  Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor.

• Nu Te-ai despărţit

 De-al Părintelui sân, Milostive,   Chiar binevoind a lua chip de muritor;   Şi în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât.

• Tins fiind pe lemn,

Cel ce spânzuri pământul pe ape, 

În pământ, fără suflare, acum cobori;  Care lucru nerăbdându-l, tremură.

• „Vai, o, Fiul meu!”,

Preacurata jeleşte şi zice 

Că „pe care-L aşteptam ca pe-un Împărat, 

Osândit acum pe cruce îl privesc!”

• „Astfel mi-a vestit Gavriil, venind din cer la mine:

El mi-a spus că-mpărăţia Fiului meu 

Este o împărăţie veşnică.”

• „Vai, s-a împlinit

 A lui Simeon proorocie 

 Că prin inima mea sabie a trecut;   O, Emanuile, Cel ce eşti cu noi!”

• Fariseilor !

Ruşinaţi-vă măcar de morţii 

Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,  Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.

• S-a cutremurat

 Şi lumina soarele şi-a stins-o, 

 Când în groapă Te-a văzut neînsufleţit;   Nevăzuta mea lumină, Bunule!

• Cu amar plângea

Preacurata Maica Ta, Cuvinte, 

Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt;  Ne-nceput şi negrăite Dumnezeu!

• Maica Precista Omorârea Ta văzând, Hristoase, Cu adânc-amărăciune, Ţie-Ţi grăia: 

 „Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi!”

• Iadul cel cumplit

 Tremura, când Te-a văzut pe Tine, 

 Veşnic Soare al măririi, Hristoase al meu,   Şi în grab’ a dat din el pe cei legaţi.

• Ce privelişte

 Mare şi grozav-acum se vede; 

 Căci al vieţii Dătător moarte-a suferit,   Voind El să dea viaţă tuturor!

• Coasta Ţi-au împuns,

Mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne; 

Şi cu rana Ta din coastă ai vindecat  Ne-nfrânarea mâinilor strămoşilor.

• Oarecând jelea

Toată casa pe fiul Rahilei; 

Iar acum pe al Fecioarei Fiu Îl jelesc  Maica Lui şi ceata ucenicilor.

• Palme şi loviri

I s-au dat lui Hristos peste faţă, 

Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui,  Și-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci.

• Toţi cei credincioşi,

Cu-ngroparea Ta scăpaţi de moarte, 

Îţi cinstim,  Hristoase-al nostru, cu laude, Răstignirea şi-ngroparea Ta acum.

• Ceea ce-ai născut,

Preacurată Fecioară, Viaţa,

Potoleşte dezbinarea-n Biserică Şi dă pace, ca o bună, tuturor.

• Cuvine-se, dar,

Să cădem la Tine, Ziditorul,  Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins  Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.

Starea a treia

• Neamurile toate Laudă-ngropării Ţi-aduc, Hristoase-al meu.
• Arimateanul

Jalnic Te pogoară  Şi în mormânt Te-ngroapă.

• De mir purtătoare, Mir Ţie, Hristoase, Ţi-aduc cu sârguinţă.
• Vino-întreagă fire, Psalmi de îngropare

Lui Hristos să-I aducem,

• Pe Cel viu cu miruri, Ca pe-un mort să-L ungem, Cu mironosiţele.
• Fericite losif!

Trupul ce dă viaţă,  Al lui Hristos, îngroapă.

• Cei hrăniţi cu mană,

Oţet şi cu fiere 

Ţi-aduc, Hristoase al meu.

• Ca rob făr’ de minte, A trădat Iuda

Pe-Adâncu-nţelepciunii.

• Rob ajunge-acuma Vicleanul de Iuda, Cel ce-a vândut pe Domnul.
• losif şi Nicodim Pe Domnul îngroapă, Cu toată cuviinţa.
• Slavă Ţie, Doamne,

Cel ce dai viaţă 

Şi-n iad, puternic, cobori.

• Maica Preacurata Se jelea, Cuvinte, Pe tine mort văzându-Te.
• „Primăvara dulce, Fiul meu preadulce.

Frum’seţea unde Ţi-a apus ?”

• Plângere pornit-a Maica Preacurata, Când ai murit, Cuvinte.
• Vin cu mir, să-L ungă, De mir purtătoare, Pe Hristos, Mirul ceresc.
• Cu moartea pe moarte O omori Tu, Doamne, Cu sfânta Ta putere.
• Piere-amăgitorul, Scapă amăgitul Cu-nţelepciunea-Ţi, Doamne.
• Cade vânzătorul În fundul gheenei, În groapa stricăciunii.
• Curse de ciulini sunt Căile lui Iuda, Celui nebun şi viclean.
• „Fiule din Tatăl, Împărat a toate,

Cum ai primit patima?”

• Maica, mieluşeaua, Mielul ei pe cruce Văzându-L, s-a tânguit.
• Trupul ce dă viaţă losif împreună Cu Nicodim îngroapă.
• Mult înlăcrimată A strigat Fecioara,

Rărunchii pătrunzându-şi:

• „O, a mea lumină, Fiul meu preadulce,

Cum Te-ai ascuns în groapă?”

• „Nu mai plânge Maică; Pe Adam şi Eva Ca să-i slobod, Eu sufăr”.
• „Fiul meu, slăvescu-Ţi Înalta-ndurare Prin care rabzi acestea”.
• Cu oţet şi fiere

Te-au adăpat, Doamne,

Gustarea veche s-o strici.

• Te-ai suit pe cruce, Cel ce altădată Umbrişi poporul sub nor.
• De mir purtătoare, Venind la a Ta groapă, Ţi-aduceau, Doamne, miruri.
• Scoală-Te, ’ndurate, Şi pe noi ne scoate Din a gheenei groapă!
• „Doamne, înviază”, Zicea, vărsând lacrimi, Maica Ta ce Te-a născut.
• Înviază-n grabă, Alungând durerea Curatei Tale Maice!
• Prinse-au fost de frică

Cereştile cete, 

Când Te-au văzut mort, Doamne.

• Iartă de greşale Pe cei ce, cu frică, Cinstesc ale Tale patimi.
• O, înfricoşată, Străină vedere;

Pâmântul cum Te-ascunde!

• Altădat’ un losif Ţi-a slujit în fugă

Şi-acum Te-ngroapă altul.

• Plânge, Te jeleşte, Preacurata-Ţi Maică, Fiind Tu mort, Cuvinte.
• Spaimă ia pe îngeri De grozava-Ţi moarte,  O, Făcător a toate!
• Până-n zori, cu miruri Ţi-au stropit mormântul Cele înţelepţite.
• Pace în Biserici,

Lumii mântuire, Prin învierea-Ţi dă-ne!

• O, Treime Sfântă,

Tată, Fiu şi Duh Sfânt, Lumea o mântuieşte.

• Robilor tăi, Maică, Dă-le ca să vadă ’nvierea Fiului tău !
• Neamurile toate Laudă-ngropării Ţi-aduc, Hristoase al meu.

email: Esta dirección de correo electrónico está protegida contra spambots. Usted necesita tener Javascript activado para poder verla.
tel: 633 740 067 Pr. Cristian Mihail Deac

Canonul Invierii Domnului

Episcopia Ortodoxa Romana a Spaniei si Portugaliei
Parohia Ortodoxa Romana Sfantul Nicodim de la Tismana
GETAFE

Canonul Învierii Domnului

Hristos a înviat din morți!

Cu moartea pe moarte călcând Și celor din mormânturi Viață dăruindu-le.

Cântarea I,  gl. 1, Irmos:

Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare, Paștile Domnului, Paștile!

Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, Cei ce-I cântăm cântare de biruință.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Să ne curățim simțirile Și să vedem pe Hristos strălucind, Cu neapropiata lumină a Învierii.

Și bucurați-vă zicând: „luminați să-L auzim”, Cântându-I cântare de biruință.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Cerurile după cuviință să se veselească, Și pământul să se bucure.

Și să prăznuiască toată lumea

Cea văzută și cea nevăzută

Că Hristos S-a sculat, veselia cea veșnică.

Catavasie:

Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare, Paștile Domnului, Paștile!

Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, Cei ce-I cântăm cântare de biruință.

Cântarea a III-a

Veniți să bem băutură nouă

Nu din piatră stearpă făcută cu minuni

Ci din Izvorul nestricăciunii

Care a izvorât din mormântul lui Hristos Întru care ne întărim.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Acum toate s-au umplut de lumină Și cerul și pământul și cele dedesubt.

Deci să prăznuiască toată făptura

Învierea lui Hristos,

Întru Care s-a întărit.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Ieri m-am îngropat împreună cu tine, Hristoase, Astăzi mă scol împreună cu Tine, înviind Tu.

Răstignitu-m-am ieri, împreună cu Tine,

Însuți împreună mă preaslăvește, Mântuitorule, Întru Împărăția Ta.

Catavasie:

Veniți să bem băutură nouă

Nu din piatră stearpă făcută cu minuni

Ci din Izvorul nestricăciunii

Care a izvorât din mormântul lui Hristos Întru care ne întărim. 

Hristos a înviat din morți!

Cu moartea pe moarte călcând Și celor din mormânturi

Viață dăruindu-le.(de trei ori)

Ectenie mică

Ipacoí, gl. al 8-lea

Venit-au mai înainte de zori, cele ce au fost cu Maria şi aflând piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la înger: „Pentru ce căutaţi printre morţi ca pe un om pe Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare? 

Vedeţi giulgiurile cele de îngropare, alergaţi şi vestiţi lumii, că S-a sculat Domnul, omorând moartea, căci este Fiul lui Dumnezeu,  Cel ce a mântuit neamul omenesc”.

Cântarea a IV-a

La dumnezeiasca strajă,

De Dumnezeu grăitorul Avacum

Să stea împreună cu noi și să arate Pe îngerul cel purtător de lumină Care a grăit cu mare glas:

„Astăzi este mântuirea lumii,

Că a înviat Hristos, ca cel Atotputernic!”

Stih: Hristos a înviat din morți!

Parte bărbătească, ca Cel ce a deschis Pântecele cel fecioresc, fost-a Hristos.

Iar ca un om, mielușel S-a chemat și fără prihană

Că Cel ce n-a gustat stricăciune,

Paștile noastre, și ca un Dumnezeu adevărat, Desăvârșit S-a numit.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Ca un mielușel de un an,

Cea binecuvântată de noi, cununa Hristos, De voie pentru toți S-a jertfit, Paștile cele curățitoare.

Și iarăși frumos din mormânt

Soarele Dreptății, nouă ne-a strălucit.

Hristos a înviat din morți!

Stih: Hristos a înviat din morți!

Al lui Dumnezeu, părinte David

Înaintea chivotului umbrei a săltat jucând

Iar noi poporul cel sfânt al lui Dumnezeu,

Plinirea închipuirilor văzând

Să ne veselim dumnezeiește Că a înviat Hristos ca cel Atotputernic!

Catavasie:

La dumnezeiasca strajă,

De Dumnezeu grăitorul Avacum

Să stea împreună cu noi și să arate Pe îngerul cel purtător de lumină Care a grăit cu mare glas:

„Astăzi este mântuirea lumii,

Că a înviat Hristos, ca cel Atotputernic!”

Cântarea a V-a

Să mânecăm cu mânecare adâncă, Și în loc de mir cântare să aducem Stăpânului. Și să vedem pe Hristos, Soarele Dreptății, Tuturor viață răsărind.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Milostivirea Ta, cea nemăsurată

Cei ținuți în legăturile iadului, văzându-o,

La Lumină au alergat, Hristoase, cu picioare vesele Lăudând Paștile cele veșnice.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Să ne apropiem purtători de Lumină

La Hristos, Cel ce a ieșit

Din mormânt ca un Mire

Și să prăznuim împreună cu cetele

Cele iubitoare de Praznic Paștile lui Dumnezeu, cele mântuitoare.

Catavasie:

Să mânecăm cu mânecare adâncă, Și în loc de mir cântare să aducem Stăpânului. Și să vedem pe Hristos, Soarele Dreptății, Tuturor viață răsărind.

Cântarea a VI-a

Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului Și ai sfărâmat încuietorile cele veșnice Care țineau pe cei legați, Hristoase. Și a treia zi, precum Ioná din chit, Ai înviat din mormânt.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Păzind pecețile întregi, Hristoase, Ai înviat din mormânt,

Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei Prin nașterea Ta.

Și ne-ai deschis nouă ușile Raiului.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Mântuitorul meu,

Vie și nejertfită jertfă, ca un Dumnezeu,

Pe Tine însuți de voie aducându-Te Tatălui, Ai înviat pe Adam, împreună cu tot neamul Sculându-te din mormânt.

Catavasie:

Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului Și ai sfărâmat încuietorile cele veșnice Care țineau pe cei legați, Hristoase. Și a treia zi, precum Ioná din chit, Ai înviat din mormânt.

Hristos a înviat din morți!

Cu moartea pe moarte călcând Și celor din mormânturi

Viață dăruindu-le.(de trei ori)

Ectenie mică

Condacul, glasul al 8-lea

De Te-ai și pogorât în mormânt,

Cela ce ești fără de moarte,

Dar puterea iadului ai robit

Și ai înviat ca un nemuritor, Hristoase, Dumnezeule.

Zicând femeilor mironosițe: „Bucurați-vă!” Și apostolilor Tăi, pace dăruindu-le.

Cela ce dai celor căzuți sculare.

Icosul

 Pe Soarele Cel mai înainte de soare, Care a apus oarecând în mormânt, mers-au mai înainte de ziuă, căutându-L ca pe o zi, mironosiţele-fecioare, şi una către alta strigau: „O, prietenelor, veniţi să ungem cu miresme trupul cel de viaţă purtător şi îngropat, trupul care a înviat pe Adam cel căzut, şi Care zace în mormânt. Să mergem, să ne sârguim ca şi magii şi să ne închinăm, şi să aducem miruri în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu este înfăşat, şi să plângem, şi să strigăm: O Stăpâne, scoală-Te, Cel ce dai celor căzuţi sculare”.

Stihira, glasul al 6-lea

 Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfânta Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui,

că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat. (de 3 ori)

Altă stihiră, acelaşi glas:

 Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă. (de 3 ori)  

Cântarea a VII-a

Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-se Om, Pătimește ca un muritor.

Și prin patimă pe cel muritor îl îmbrăcă

În podoaba nestricăciunii, Cel ce Unul este binecuvântat,

Dumnezeul părinților și preaslăvit.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Femeile cele gânditoare de Dumnezeu

Cu miruri în urma Ta au alergat,

Și pe cale ca pe un mort cu lacrimi Te căutau, Bucurându-se s-au închinat, Ție Dumnezeului celui viu.

Și Paștile cele de taină, Ucenicilor Tăi, Hristoase, bine le-au vestit.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Prăznuim omorârea morții

Sfărâmarea iadului și începătura altei vieții veșnice.

Și săltând lăudăm pe Pricinuitorul Pe Unul Cel binecuvântat

Dumnezeul părinților și preaslăvit.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Cât este de simțită cu adevărat și mult prăznuită Această noapte de mântuire și strălucită.

A zilei celei purtătoare de Lumină a Învierii Mai-nainte vestitoare fiind.

Întru care Lumina cea fără de ani Din mormânt trupește tuturor a strălucit.

Catavasie:

Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-se Om, Pătimește ca un muritor.

Și prin patimă pe cel muritor îl îmbrăcă

În podoaba nestricăciunii,

Cel ce Unul este binecuvântat, Dumnezeul părinților și preaslăvit. 

Cântarea a VIII-a

Această aleasă și sfântă Zi, prima a săptămânii,

Împărăteasă și Doamnă,

Al praznicelor Praznic, și sărbătoare este A sărbătorilor.

Întru care binecuvântam pe Hristos în veci.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Veniți să gustăm din rodul cel nou al viţei,

Al dumnezeieștii veselii

În ziua cea vestită a Învierii

Împărăției lui Hristos să ne împărtășim

Lăudându-L pe Dânsul că pe un Dumnezeu în veci.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, și vezi

Că iată au venit la tine fiii tăi

Ca niște făclii de Dumnezeu luminate. De la Apus și de la Miazănoapte, Și de la mare, și de la Răsărit.

Întru tine binecuvântând pe Hristos în veci.

Stih: Preasfânta Treime, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Părinte Atotțiitorule și Cuvinte și Duhule, Fire ceea ce ești Una în trei Ipostasuri, Și dumnezeiască.

Întru Tine ne-am botezat Și pe Tine Te binecuvântăm, întru toți vecii.

Stih: Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Catavasie:

Această aleasă și sfântă Zi, prima a săptămânii,

Împărăteasă și Doamnă,

Al praznicelor Praznic, și sărbătoare este A sărbătorilor.

Întru care binecuvântam pe Hristos în veci.

Cântarea a IX-a

Stih: Îngerul a strigat celei pline de dar: "Curată Fecioară, bucură-te!  

Și iarăși zic, bucură-te!

Că Fiul tău a înviat a treia zi din groapă."

Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, Că Slava Domnului peste tine a răsărit! Săltă acum și te bucură Sioane,

Iară tu, curată, Născătoare de Dumnezeu

Veselește-te întru Învierea Celui născut al tău.

Stih: Măreşte suflete al meu pe Cel ce a înviat a treia zi din mormânt,  pe Hristos Dătătorul de viaţă.

O, dumnezeiescul, o iubitul, o preadulcele Tău glas Căci cu noi Te-ai făgăduit să fii cu adevărat, Până la sfârșitul veacului, Hristoase!

Pe Care întărire de nădejde, credincioșii avându-l, Ne bucurăm.

Stih: Înger strălucitor către femei a strigat: nu mai plângeţi,  că Hristos a înviat!

O, Paștile cele mari și preasfințite, Hristoase.

O, Înțelepciunea și Cuvântul lui Dumnezeu și Puterea Dă-ne nouă mai adevărat să ne împărtășim cu Tine, În Ziua ce neînserată a Împărăției Tale.

Catavasie:

Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, Că Slava Domnului peste tine a răsărit! Săltă acum și te bucură Sioane,

Iară tu, curată, Născătoare de Dumnezeu

Veselește-te întru Învierea Celui născut al tău.

Hristos a înviat din morți!

Cu moartea pe moarte călcând Și celor din mormânturi

Viață dăruindu-le.(de trei ori)

Ectenie mică

Luminânda, glasul al 7-lea

Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o, 

Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire! (3 ori)

STIHIRILE PAŞTILOR

Stih: Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui 

Paştile cele sfinţite astăzi nouă S-au arătat; Paştile cele nouă şi sfinte,

Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile – Hristos-Izbăvitorul,

Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor,                      Paştile care au deschis nouă uşile raiului,  Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

Stih: Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului

Veniţi de la vedere femei binevestitoare și ziceţi Sionului: „Primește de la noi bunele vestiri de bucurie, ale Învierii lui Hristos; Veselește-te, saltă și te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca un Mire ieșind”.

Stih: Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu,  iar drepţii să se bucure şi să se veselească 

Mironosiţele femei, foarte de dimineaţă, stând înaintea mormântului

Dătătorului de viaţă, aflat-au înger pe piatră şezând; şi acela, grăind către dânsele, aşa a zis: „Ce căutaţi pe Cel viu printre morţi? Ce plângeţi pe Cel

nestricat, ca şi cum ar fi în stricăciune? Mergând, vestiţi ucenicilor Lui!”

Stih: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea. 

Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile; Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsărit; Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne

îmbrăţişăm; O, Paştile, izbăvire de întristare! Că astăzi, din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând:

„Vestiţi apostolilor!”

Slavă… Şi acum…

Ziua Învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem: fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate

pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le!

email: Esta dirección de correo electrónico está protegida contra spambots. Usted necesita tener Javascript activado para poder verla.
tel: 633 740 067 Pr. Cristian Mihail Deac

Anunt Parohia Getafe Covid 19

Episcopia Ortodoxa Romana a Spaniei si Portugaliei
Parohia Ortodoxa Romana Sfantul Nicodim de la Tismana
GETAFE

email: Esta dirección de correo electrónico está protegida contra spambots. Usted necesita tener Javascript activado para poder verla.
tel: 633 740 067 Pr. Cristian Mihail Deac

Un gand de suflet

Episcopia Ortodoxa Romana a Spaniei si Portugaliei
Parohia Ortodoxa Romana Sfantul Nicodim de la Tismana
GETAFE

Un gând de suflet ! Postul Mare 28 Martie 2020

Deja au trecut 2 săptămâni de zile în care fiecare v-ați întărit în răbdarea de a sta în casă , încercând astfel de a vă proteja pe dumneavoastră și pe alții de acest Virus Covid. Fiecare ați dovadă de simț civic și solidaritate umană dar mai ales de dragoste creștină rugându-vă unii pentru alții , chiar aplaudand deseori la ora 20 "așa cum e în toată Spania cred, pentru cei care îngrijesc pe cei bolnavi din spitale , Dumnezeu să le răsplătească și să le ajute. Timpul acesta este un timp de reflecție personală pentru fiecare dintre noi , sau așa ar fii bine să fie.  Deloc ușor, îndeosebi mamele ,soțiile duc greul în casă , cu gătitul și celelate de-ale gurii cum e vorba în popor, chiar dacă și soții ajută mai  mult ca de obicei. Totuși să fim conștienți că avem condiții decente, apă, căldură , internet , televiziune, putem să coborâm să cumpărăm pâine sau să plimbăm câinele ; însă unii nu au nimic , nici casă , nici familie iar alții mor în spitale fără să aibă posibilitatea de a-și lua rămas bun de la cei dragi. Învățăm cu adevărat ce înseamnă " Mica Biserica " adică familia creștină, fără să putem merge la Biserică -Discernământul personal este important mai ales că prin mijloacele media ,facebook, whatsup suntem bombardați incontinu cu diferite știri, mesaje profetice apocaliptice și așa mai departe "nu tot ce zboară se mănâncă"e vorba din popor . Este adevărat că este un timp de pocăință adică de schimbare a gândirii și a modului de a fi, respectiv de a face și de a ne comporta altfel, însă aceasta nu este o noutate în sine pentru creștinul ortodox practicant .Aveți grijă de voi și pe lângă datoria față de familie aduceți-vă aminte mai ales de rugăciune împreună în casă .

 Biserica vă poartă în rugăciune pe toți ! 

Preot Cristian Mihail Deac

email: Esta dirección de correo electrónico está protegida contra spambots. Usted necesita tener Javascript activado para poder verla.
tel: 633 740 067 Pr. Cristian Mihail Deac

Stare Urgenta Getafe - Madrid

Episcopia Ortodoxa Romana a Spaniei si Portugaliei
Parohia Ortodoxa Romana Sfantul Nicodim de la Tismana
GETAFE

email: Esta dirección de correo electrónico está protegida contra spambots. Usted necesita tener Javascript activado para poder verla.
tel: 633 740 067 Pr. Cristian Mihail Deac

Inceput de an scolar 2019

Episcopia Ortodoxa Romana a Spaniei si Portugaliei
Parohia Ortodoxa Romana Sfantul Nicodim de la Tismana
GETAFE

email: Esta dirección de correo electrónico está protegida contra spambots. Usted necesita tener Javascript activado para poder verla.
tel: 633 740 067 Pr. Cristian Mihail Deac